Prin urmare, am purces inspre locul cu pricina. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca vizitatorii care au ajuns o data cu mine nu zaboveau prea mult in fata minunilor “cofetarilor” ci mai degraba dadeau o tura grabita pe la standuri dupa care se grabeau spre iesire. Mi-a placut atmosfera de la Choco Fest inca de cand am intrat : produse apetisante, muzica buna in surdina si persoane amabile la tot pasul.

Problema cea mare (si care probabil a starnit dezamagirea care se citea pe fetele vizitatorilor) venea din partea preturilor din Choco Fest. Care erau de-a dreptul “intangibile’ sau ”nesimiti de mari”, asa cum se exprima cineva la cativa pasi de mine. Probabil si ceilalti, ca si mine, s-au asteptat ca la un astfel de eveniment sa gaseasca produse la preturi mai mici, de producator. Cand vorbesc de preturi mari,nu ma refer neaparat la pralinele si bomboabelor de la ciocolateriile de lux, ci la banalele prajituri de casa prezentate de doamne pasionate de gatit si puse pe “capatuiala” cu ocazia Choco Fest ului.

Asa cum – de exemplu –  la targurile de carti mergi pregatit cu un anumit buget pentru ca stii ca vei gasi acolo oferte care de care mai atractive de la diverse edituri, la fel si la acest festival al ciocolatei, precum ii spune numele, ma asteptam la anumite preturi, anume –  ca sa dau un exemplu concret - la preturi mai mici decat in cofetarii si supermarket uri, care se presupune ca sunt distribuitori si nu producatori. Din pacate, realitatea a facut ca preturile de la Choco Fest sa fie de 2-3  ori mai mari decat cele pe care le gasim in cofetarii si alte magazine de profil, in restul zilelor, fara vreo ocazie speciala.

Imi pare foarte rau ca nu am avut un aparat foto cu mine ca sa fac cateva poze la produse si la preturile afisate. Din memorie (fara sa cunosc gramajele produselor, ci doar dimensiunile), pot sa va spun ca o tableta dreptunghiulara si incredibil de subtire de ciocolata de casa costa 5 ron (fara posibilitate de negociere, ca doar ce ?? suntem la targ aici ? –  asta in conditiile in care in orice alimentara de cartier din Bucuresti si din alte orase din tara aceeasi tableta de ciocalata costa maxim 1, 5 ron), baclavaua – 35 ron kg, un pahar mic  cu ciocolata calda dintr-o fantana de ciocolata curgatoare – 13 ron, diverse felii de tort si placinta – intre 8 si 10 ron o bucata !!

Poate unora li se par normale astfel de preturi, mie insa mi se pare ca intregul eveniment Choco fest a fost o bataie de joc la adresa cumparatorilor din clasa medie !!  Consider ca afisele  / articolele care vorbesc si fac reclama la astfel de evenimente ar trebui sa contina cumva, undeva, o mica adnotare, o mica observatie prin care sa se precizeze ca se adreseaza consumatorilor dintr-o clasa peste medie, sau in orice caz, ca este un eveniment cu produse premium (ca sa zicem asa, din cauza preturilor si nu neaparat a produselor in sine…).

Indreptandu-ma spre iesire, cu o punga in mana in care aveam un salam de biscuiti - cumparat de la o doamna care era singura cu preturi decente si adecvate produselor pe care le oferea spre vanzare, in acelasi timp adecvate si marii majoritati dintre vizitatori -nu m-am putut abtine sa nu observ si parinti cu copii, care copii,  la fel ca orice alti copii din lumea asta care ajung intr-un mini univers al dulciurilor – vroiau si una si alta, si aia cu cioclata si aia colorata, si bomboane si prajitura etc etc.

Acesta este motivul pentru care cred cu tarie ca cineva ar fi trebuit sa specifice undeva in strategia de promovare a acestui choco fest faptul ca este un eveniment de lux, pentru oameni cu foarte multi bani de aruncat pe fereastra, ca sa zic asa.  Ma intreb : oare organizatorii si expozantii acestui targ n-au auzit ca tara asta este in criza acuta de bani, ca s-au facut taieri salariale peste tot, ca multi bucuresteni si-au pierdut locul de munca si ca un astfel de eveniment nu este pentru astfel de persoane pe care le-au indus in eroare ???  Tind sa cred  ca cel mai probabil s-a mers pe ideea atat de draga business ului romanesc si anume ca “Nu e prost cel care cere (expozantii), ci e prost cel care accepta sa dea cat i se cere (vizitatorii / posibilii clienti)”.

Concluzia acestei neplacute experiente a fost ca am oprit la cea mai apropiata cofetarie din cartierul Titan unde locuiesc, si – cu mare pofta de dulciuri -  ne-am cumparat mai multe prajituri delicioase la preturi muuuult mai mici. Probabil ca si altii au facut ca si noi ceea ce ma face sa cred ca acest eveniment nu a fost organizat chiar degeaba, si a generat si ceva vanzari, insa nu la producatorii participanti, ci mai degraba la cofetariile si supermarketurile / minimarketurile concurente.  ))

is not an ordinary trip

to the Moon and back.

This voyage, my Love,

will take me back in Time

’cause I’m about to travel

at the very beginning of my life,

and far into the future,

at the core of my own resurrection.

Stay close to me, my Love,

and hold my hand

as if it were forever.

So take this rainbow

as a symbol of the vows

we secretely keep in our hearts

Take these stars

as memories

for the nights we should have spent together.

And I…..

I will take the morning sun

so I can always remember

the light and gentelness in your smile.

Stay close to me, my Love,

and hold my hand

as if it were forever.

And should I ever lose myself

on the alleys of paradise,

If I ever lose myself and never find the way back

You should know, my Love,

that in my heart

I will never let you go.

Privesc linistita Fluviul.

E atat de calm, e atata pace…..

A fost o vreme cand apele sale revarsate

au naruit totul in calea lor

mi-au distrus templele ratiunii,

au spulberat digurile unor vise perfecte

si plina de noroi mi-a fost suferinta.

Dar e atat de multa liniste acum

incat

daca nu l-as vedea acolo in subconstientul adormit,

as crede ca acest suvoi de fapt nu a existat niciodata.

Iar daca vreodata am iubit mai presus de puterile mele

si dincolo de mine insami,

pline de pietris mi-au fost trairile

caci Fluviul cand se revarsa

nu cruta pe nimeni si nimic in calea lui.

Acum privesc linsitita raul ce iesea din Eden.

Si veghez.

Am grija ca suvoiul sa nu-si mai iasa din albie niciodata.

A trecut atata timp

de cand nu mai stiu sa privesc catre stele

A trecut atata timp

de cand drumurile noastre nu se mai intalnesc

nici macar in vise.

Ne-am instrainat unul de altul.

Nu-mi mai aduc aminte nici cand

si unde te-am cunoscut

dar stiu ca-n suflet dorul nu se stinge.

Iar greselile mele sunt ziduri care ma despart de tine.

ei le numesc pacate

dar eu le spun rataciri.

Din clipa in care te-am cunoscut

am stiut ca viata mea nu va mai fi la fel.

dar cum sa ma intorc acum la tine strigand in gura mare

ca eu sunt ateul

ce inca mai cauta raspunsuri

incercand sa cuprind in cuvinte eternitatea

si necuprinsul ?

A trecut atata timp…………

si ma cuprinde teama

ca n-am sa te mai intalnesc niciodata

Eu sunt Toma

si ma doare necredinta mea.

Ma transform in piatra.

Cu apa ce curge din cer

Si-alearga si fuge si-ascunde

Acelasi gand efemer.

Si plansul se contopeste

Cu tanguirea fenomenului de cristal

Si fara sa stiu, Timpul se opreste

O clipa … Sa admire o secunda eterna

Din mitul meu ancestral.

Si fara sa stiu, durerea dispare

In torentii de apa rasuciti si grabiti,

Tacerea incearca sa fie stapana

Si sa-mi alinte o clipa obrajii osteniti.

Dar eu strang din ochi cu putere

Si-mi pare ca o lume in min’ se sfarseste,

Se intoarce in mine o durere….

Iar ploaia se inteteste !

Siroaie de lacrimi curg navalnic la vale

Se pierd in nisipuri si alearga in lume

Le cheama la margini albastra mare,

Fara de tinta si scop anume.

Dar Fluviul se varsa in Ocean,

Picatura de apa devine iar nor

Si drama inceteaza o clipa, un an,

Desi simt ca voi asculta iarasi

Povestea ploii de dor.

Iar tu rasai in pripa

Sclipesti usor ca o aripa

Ce-a obosit

Si s-a oprit

Pe cerul instelat.

De ce taci si incet te legeni,

Printre ramuri, printre cetini ?

Divin stralucesti

Dulce-mi zambesti

Apoi plangi

Si te stingi.

Dar mergi mai departe,

Pe drumul tau !

Chiar daca aici tu nu mai esti

Vei lumina corpuri ceresti

La nesfarsit, ducand mereu

Un vis astral de lumi desarte.

Si ratacind prin Univers

Te vei intoarce iar in constiinta mea

Caci pe un cer atat de rece, de divers,

Un mesager oprit din mers

Pe cerul meu

Ai fost o stea.

Dar nu i-a deschis nimeni.

Si atunci, de ciuda, a nins !! A plans ! Si cerul s-a umplut de nori, murind seninul pentru totdeauna, iar ghioceii au inghetat unul cate unul.

De acum, privighetoarea poate sa mai astepte mult si bine sa infloreasca liliacul si sa-i cante doine iar, caci de -acum, florile primaverii nu se vor mai trezi. Iar primadona va bate din aripi si isi va lua zborul spre Soare, sa-l implore sa invieze primavara…Dar, iata, s-a transformat si ea in gheata, mica jucarie de cristal agatata de infinitatea albastra a Majestatii Sale Cerul.

Si a continuat sa ninga de am crezut ca ne va inghiti pe toti zapada si ne va ingropa in primavara, ca pe niste statui de chihlimbar aduse ofrande zeilor adormiti de prea multa beatitudine. Poate ca unii asteptau din nou Craciunul sa le aducadin nou bucurie , dar n-a mai venit nici el.  Frigul se lasa tot mai greu peste peste primele narcise, care, mai indraznete fiind, si-au desfacut corola de minuni in fata unei lumini solare indepartate si straine. Si toate au amortit. Intru hibernare sau adormire in moarte, nici nu mai stiu ce fel de somn fara vise a cuprins firea, fara tagada si fara putinta de intoarcere din drum.

Asa a fost. Asa a fost acel anotimp intarziat printre clipe. Atunci, cand a nins in primavara mea.

Motto :  “One of the great Indian epics, the Ramayana, has a highly detailed story in it of a trip to the moon in a Vimana (or “Astra”), and in fact details a battle on the moon with an “Asvin” (or “Atlantean”) airship.”

Din inaltul plin de stele unde visul meu tindea sa ajung,

Imi admiram originile mele si imi parea ca drumul

n-a fost atat de lung.

Lasand in urma o planeta in toata suferinta si splendoarea ei,

Zburam prin cosmos, cu  vimana,

Si m-am oprit pe-orbita, alaturi de alti zei.

Privirile mi le-am intors atunci catre Pamant.

Si l-am vazut, ca niciodata, atat de sacru, atat de sfant !

Un mozaic plin  de culori, lumini si umbre la un loc

Si atatea flori si cer senin, totul cuprins de un tainic dor…

…Era planeta mea. Un fermecat glob plin de viata !

Atat de aproape, atat de sfanta, de frumoasa si mareata !

Si jos in vale, langa mare, fara iluzii si vedenii,

Pregateau o sarbatoare, cu bucurie, Pamantenii !

Caci viata lor – vesnic poem plin de candoare si amaruri,

Sufletul lor – eternul vis, izvorator de lacrimi si de haruri.

Oameni de lut si muritori ai zarilor albastre,

Ce poarta in faptura lor asemanarea Tatalui din astre,

Semenii mei, alergatori neobositi in drumul vost’ spre fericire,

Nu disperati,

Caci veti gasi, prin visul vostru,

Nemurire !

E inca noapte…Iar cerul s-a innegrit de fum.

Seninul sau de altadata s-a prabusit, s-a prefacut in scrum.

E inca noapte…Mai stau si acum scrutand nemarginirea,

Si, c-altadata, mi se pare ca prea departe-i fericirea.

Azi…Azi simt ca nu mai pot sa ma inalt, sa zbor spre alte bolti

Si nu mai pot sa ma intorc acasa, pe tarmuri necunoscute de noi toti.

Azi traiesc clipa moarta cand sangele se zbate-n vine

Cand sufletul ar vrea sa plece, sa evadeze

din temnita aceasta de suspine.

Si blandul inger de-altadata pierise efemer,

Iar chipul sau cel sfant de raze, si aripile, s-au prabusit din cer.

Eterna clipa a unui vis pribeag mai rataceste azi prin Univers

Si sufletul acela de fugar, azi, s-a oprit din mers.

Poate ca lupta s-a sfarsit….Dar unde sunt invingatorii ?!

Unde e ingerul pierdut ? pierise in cer, precum si norii ?

A luat cu el lumina de aici si zambetul si bucuria,

A luat cu el puterea de a visa si, mai ales,

ne-a luat copilaria….