Come Into My World

Posted in Uncategorized on 17/01/2010 by Ellie

Pamantenii

Posted in Poezie with tags , , , , , , , on 17/01/2010 by Ellie

Motto„One of the great Indian epics, the Ramayana, has a highly detailed story in it of a trip to the moon in a Vimana (or „Astra”), and in fact details a battle on the moon with an „Asvin” (or „Atlantean”) airship.”

Din inaltul plin de stele unde visul meu tindea sa ajung,

Imi admiram originile mele si imi parea ca drumul

n-a fost atat de lung.

Lasand in urma o planeta in toata suferinta si splendoarea ei,

Zburam prin cosmos, cu  vimana,

Si m-am oprit pe-orbita, alaturi de alti zei.

Privirile mi le-am intors atunci catre Pamant.

Si l-am vazut, ca niciodata, atat de sacru, atat de sfant !

Un mozaic plin  de culori, lumini si umbre la un loc

Si atatea flori si cer senin, totul cuprins de un tainic dor…

…Era planeta mea. Un fermecat glob plin de viata !

Atat de aproape, atat de sfanta, de frumoasa si mareata !

Si jos in vale, langa mare, fara iluzii si vedenii,

Pregateau o sarbatoare, cu bucurie, Pamantenii !

Caci viata lor – vesnic poem plin de candoare si amaruri,

Sufletul lor – eternul vis, izvorator de lacrimi si de haruri.

Oameni de lut si muritori ai zarilor albastre,

Ce poarta in faptura lor asemanarea Tatalui din astre,

Semenii mei, alergatori neobositi in drumul vost’ spre fericire,

Nu disperati,

Caci veti gasi, prin visul vostru,

Nemurire !

Calator in noapte

Posted in Poezie with tags , , , on 17/01/2010 by Ellie

E inca noapte…Iar cerul s-a innegrit de fum.

Seninul sau de altadata s-a prabusit, s-a prefacut in scrum.

E inca noapte…Mai stau si acum scrutand nemarginirea,

Si, c-altadata, mi se pare ca prea departe-i fericirea.

Azi…Azi simt ca nu mai pot sa ma inalt, sa zbor spre alte bolti

Si nu mai pot sa ma intorc acasa, pe tarmuri necunoscute de noi toti.

Azi traiesc clipa moarta cand sangele se zbate-n vine

Cand sufletul ar vrea sa plece, sa evadeze

din temnita aceasta de suspine.

Si blandul inger de-altadata pierise efemer,

Iar chipul sau cel sfant de raze, si aripile, s-au prabusit din cer.

Eterna clipa a unui vis pribeag mai rataceste azi prin Univers

Si sufletul acela de fugar, azi, s-a oprit din mers.

Poate ca lupta s-a sfarsit….Dar unde sunt invingatorii ?!

Unde e ingerul pierdut ? pierise in cer, precum si norii ?

A luat cu el lumina de aici si zambetul si bucuria,

A luat cu el puterea de a visa si, mai ales,

ne-a luat copilaria….

Suflet de om

Posted in Poezie with tags , , , , on 17/01/2010 by Ellie

Cand vei privi in zare spre cerul cel senin

Sa iti aduci aminte ca de acolo visurile vin.

Cand vei privi in zare cum soarele apune

Sa stii ca tot asa se duce si asta lume.

Cucoarele se indreapta, zburand, din nou spre cer

Iar razele de soare se-ntorc sus in eter.

Plangand, un suflet mare, ramane pe Pamant,

Impovarat de ganduri, de viata, de cuvant.

E sufletul de OM… ramas ca la inceput,

Insingurat si trist,  sarac, caci a pierdut

edenul, nemurirea, pe  dumnezeu si ai sai,

Si a ramas tarana pe umerii cei goi.

Nenorocite Om, cu  suflet ratacit !

Fiinta rechemata spre-un ideal inalt,

Ai incercat in stele sa ajungi doar printr-un salt

Si sa gasesti Edenul…Dar nu ai reusit.

Savoir Aimer

Posted in Uncategorized with tags , , , on 26/11/2009 by Ellie

Din punctul meu de vedere, acest videoclip, prin simplitatea si in acelasi timp, dramatismul sau captat in imaginile alb-negru, este o adevarata capodopera.

mai jos, gasiti si versurile 😉

 

Savoir sourire,

À une inconnue qui passe,

N’en garder aucune trace,

Sinon celle du plaisir

Savoir Aimer

Sans rien attendre en retour,

Ni égard, ni grand amour,

Pas même l’espoir d’être aimé,

{Refrain:}

savoir donner,

Donner sans reprendre,

Ne rien faire qu’apprendre

Apprendre à aimer,

Aimer sans attendre,

Aimer à tout prendre,

Apprendre à sourire,

Rien que pour le geste,

Sans vouloir le reste

Et apprendre à Vivre

Et s’en aller.

Savoir attendre,

Goûter à ce plein bonheur

Qu’on vous donne comme par erreur,

Tant on ne l’attendait plus.

Se voir y croire

pour tromper la peur du vide

Ancrée comme autant de rides

Qui ternissent les miroirs

{Refrain}

Savoir souffrir

En silence, sans murmure,

Ni défense ni armure

Souffrir à vouloir mourir

Et se relever

Comme on renaît de ses cendres,

Avec tant d’amour à revendre

Qu’on tire un trait sur la passé.

{Refrain}

Apprendre à rêver

À rêver pour deux,

Rien qu’en fermant les yeux,

et Savoir Aimer

Donner sans rature

Ni demi-mesure

Apprendre à rester.

Vouloir jusqu’au bout

Rester malgré tout,

Apprendre à aimer,

Et s’en aller,

Et s’en aller……

Noaptea timpului

Posted in Poezie with tags , , , on 23/11/2009 by Ellie

in noaptea timpului

toate gandurile omului

inceteaza.

in noaptea timpului

am vrut sa arunc

toate vietile mele dinaintea anului doua mii.

 

flacara tremuranda a candelei s-a stins.

 

dar in Noaptea Timpului

amintirile sunt stele

care vegheaza somnul sufletului

adormit si ostenit

de-atata dragoste.

 

spiritul s-a eliberat.

acum ma voi impietri.

Despre acest blog

Posted in Despre acest blog on 22/11/2009 by Ellie

Initial, acest blog s-a dorit a fi un blog de poezie, uneori si de proza, creatii science-fiction ca sa fiu mai exacta….
Majoritatea poeziilor de pe acest blog au fost scrise in perioada “tineretii” mele, adica prin liceu si facultate. De atunci, poate ca m-am schimbat, am devenit mai prozaica si mai profana, agresiva uneori cu mine insami, iar inspiratia poetica, de cele mai multe ori, am trecut-o cu vederea. Anyway, daca mai imi vin si alte idei (poetice sau nu), o sa le notez aici. 😉