Arhivă pentru bujori

In mijlocul Paradisului

Posted in Proza with tags , , , , on 04/02/2014 by Ellie

In mijlocul Paradisului am uitat tot. Am uitat si de mine, si de tine, si de toate iubirile si urile noastre inutile si indispensabile. Am crezut tot timpul, ca undeva, la capatul drumului, cand se va sfarsi viata de pe Pamant, tot ce am acumulat cat am stat acolo, tot bagajul emotional se va edifica intr-o corola de minuni ale sufletului pe care o voi purta cu mandrie pe aleile Paradisului, pe principiul ‘Nah, ca am facut-o si pe asta, ia priviti, priviti la mine, ce viata emotionala incarcata am avut ! Ia priviti, ce bogat este bagajul meu de sentimente si trairi !’

Cumva, credeam in mod stupid ca toate trairile din cursul unei vieti, mai mult sau mai putin furtunoase, se vor constitui in lectii invatate si care aduc….un fel de premiu ?! Acum insa realizez ca ‘premiul’ este insasi aceasta dulce UITARE. In uitare sta Fericirea, invaluita de calda si placuta lipsa de memorie si minunata reformatare. Reformatare a cui, a mintii ? Dar mintea nu mai foloseste la nimic aici ; totul se rasfrange la nivel de inima, la nivel de suflet. Chiar asa, oare mai avem …inima, fiinte spirituale fiind acum, aici, pe aleile Paradisului ?

Iata, privesc acum cerul albastru ; exact ca in diminetile cu soare de pe Pamant. Vad si niste nori albi si dungi albe nesfarsite, purtate de vant sau de mana Domnului. Oare sunt urme de avioane ? trec si pe aici avioane ? si daca da, incotro se duc ?

Imagine

Am uitat tot si nu mi-e dor de nimic. Poate doar de Dumnezeu. As vrea sa-l cunosc si sa-l recunosc, macar aici. Daca nu aici, atunci unde ? O intreaga tufa de bujori albi cu parfum puternic de inghetata imi iese in cale. Ma opresc. Nu ma plictisesc niciodata de atatea flori cate rasar in calea mea, in jurul meu.

In rest, am uitat tot. Si nume, si persoane. Amintirile din copilarie n-au disparut totusi ; ele sunt vii, ele au ramas. Restul vietii insa, se pierde intr-o dulce armonie, nu stiu daca e de bine sau de rau, nu stiu daca mi-am invatat lectiile pentru care am fost pe pamant sau pur si simplu nu mai imi pasa si mi se pare acum ca tot restul nu mai conteaza. Nu mai conteaza. Nici iubirile intense precum ziceam, nici obsesiile, nici durerile, nici noptile nedormite de la prea multe ganduri si frici si pasiuni neinfrante, nici atacurile de panica, nimic. Doar linistea…Pacea din suflet este acum implacabila. Mai sunt, da, mai sunt si bucuriile acelea ‘in surdina’, pe care doar sufletul impacat le poate intelege. Acele satisfactii spirituale prea greu de descris in vocabularul meu limitat si pe care le pastrez la nivel de suflet, nu in inima.
Acesta este comoara din Ceruri! striga undeva intr-un colt al mintii mele o voce interioara. Vocea mea,care impletea ganduri dintr-un fir nesfarsit, cand eram pe pamant.

pfingstrose-077a98a6-e91f-4301-845d-c79f79d02f63

‘We learn so little from peace’, spunea un scriitor mai demult. We learn so little from peace. Si totusi, daca ne-am reintalni aici pe aleile Paradisului, ne-am recunoaste oare? Ai stii cine sunt, as stii cine esti ?
Adevarul este ca nici eu nu mai stiu nimic despre mine. Doar amintirile de la inceputul vietii pe Pamant le mai am, doar copilaria mea ma mai defineste. Restul nu mai reprezinta mare lucru pentru mine acum. Asa ca daca vreodata o sa ne intersectam cararile aici, pe aceste drumuri minunate presarate cu toate florile primaverilor mele iubite si inmiresmate, sa nu-mi pui intrebari, te rog, sa nu ma intrebi prea multe… Oricum, tu nici nu ai face asta vreodata, nu iti place sa pui intrebari. Doar eu eram intr-o permanenta cautare de raspunsuri. Dar nici sa nu te superi pe mine daca doar o sa-ti zambesc, te salut politcos si apoi imi vad de drum, mai departe. Poate ca o sa si zbor, apropo ar trebui sa fie ingeri pe aici, de ce nu au aripi, de ce nu zboara ? revenind la ale noastre, tu sa-mi zambesti, sa ma iei de mana si sa imi arati locuri minunate de aici pe care eu nu le cunosc.

Ma bucur ca cerul este la fel de albastru cum il stiam, si aici. Sunt impacata ca ranile si fricile nu au lasat cicatrici, vezi, ti-am spus ca sufletul se vindeca de orice, numai mintea este cea care poate ramane cu sechele, cu fisuri pe ici pe colo, dar e bine ca mintea nu prea are multe de zis aici.
E bine ca am uitat totul, e bine ca, poate atunci cand ne vom reintalni, tu vei stii mai multe decat mine, vei fi invatat mai multe decat am putut eu sa acumulez in bagajul meu de trairi si imi vei impartasi cate putin din intelepciunea ta. Iar eu te voi asculta, pentru ca oricum, ce a fost inainte de tine, am uitat tot. Doar copilaria mea ma mai cunoaste si recunoaste si defineste, in mijlocul paradisului.
Imagine